Istoria este forma civilizației și culturii în care trăim astăzi. Multe lecții pe care le obținem din istorie ne pot ajuta să devenim o națiune mai bună. Pentru a cunoaște evenimentele din trecut, sursele istorice sunt necesare ca dovezi credibile.
Sursele istorice iau multe forme. Pe baza formularului, putem împărți acest lucru în trei, și anume surse scrise, surse orale și surse materiale.
Resurse scrise
Aceasta este o sursă obținută prin resturi scrise și înregistrări ale evenimentelor care au avut loc în trecut. Sursele scrise nu sunt scrise doar pe hârtie, ci și pe piatră.
Un exemplu al acestei surse este inscripția. Prin inscripții, știm că au existat multe regate care au existat în lume în vremurile străvechi, precum Regatul Kutai din Kalimantanul de Est și Regatul Tarumanegara din Java de Vest.
(Citește și: Divizarea surselor istorice pe baza naturii și formei lor)
În afară de piatră, multe surse scrise folosesc și suporturi de hârtie. Datele istorice sau sursele scrise pe hârtie sunt acum stocate de Arhivele Naționale ale Republicii Mondiale (ANRI). Exemple de surse păstrate de ANRI sunt documentele guvernamentale, procesele verbale ale întâlnirilor, scrisorile și articolele din ziare.
Surse orale
Aceasta este o sursă orală obținută din mărturia directă a autorilor și a martorilor oculari ai evenimentelor istorice. Această sursă este destul de dificil de obținut, deoarece autorul sau martorul ocular poate furniza informații orale numai atunci când este încă în viață.
De exemplu, pentru a afla detaliile Proclamației de Independență din Indonezia, putem obține surse orale numai de la persoane care au fost martore directe ale incidentului.
Obiectul sursă
Sursa obiectelor obținute din moaștele obiectelor culturale. Acest lucru este, de asemenea, cunoscut sub numele de resursă corporativă. Exemplele acestei surse sunt templele și ceramica.
Doar că sursa obiectului nu explică în mod explicit ce s-a întâmplat în trecut. Istoricii sunt necesari pentru a cerceta, studia, analiza și interpreta sursa obiectelor.
