În 2015, suntem ocupați să auzim termenul de Comunitate Economică ASEAN (AEC). MEA în sine a intrat în vigoare în 2015 și este o formă de integrare economică a țărilor ASEAN. MEA se realizează prin liber schimb fără vamă și accize. AEC este un exemplu de cooperare economică internațională care încurajează comerțul internațional în regiunea ASEAN.
Comerțul internațional este comerțul dintre rezidenții unei țări și rezidenții altor țări pe baza unui acord reciproc. Acest comerț este o formă de cooperare economică. Unele dintre beneficiile comerțului internațional sunt ca sursă de schimb valutar și capacitatea de a menține stabilitatea prețurilor pieței. În plus, comerțul internațional este, de asemenea, capabil să extindă ocuparea forței de muncă și să permită unei țări să obțină bunuri sau servicii care nu pot fi produse singure.
După discutarea definiției și beneficiilor sale, există mai multe teorii legate de comerțul internațional. În acest articol, vom discuta teoriile și factorii care determină comerțul dintre aceste țări.
Teoria Absolutei Excelențe
Această teorie a fost prezentată pentru prima dată de Adam Smith. Această teorie afirmă că o țară câștigă un avantaj absolut atunci când este capabilă să producă bunuri care nu sunt fabricate de alte țări. De exemplu, World are un avantaj absolut al cărbunelui față de Japonia, deoarece Japonia nu poate produce cărbune.
Teoria avantajului comparativ
Teoria avantajului comparativ a fost propusă de David Ricardo. Această teorie susține că statul beneficiază dacă produce bunuri la un cost mai mic și la un preț de vânzare mai mic. Putem vedea acest lucru în China. Acestea produc o mulțime de bunuri ieftine la un cost redus, astfel încât China este considerată a avea un avantaj comparativ.
Conducătorii comerțului internațional
Există mai multe lucruri care încurajează țările să facă comerț cu alte țări. Primul este piața liberă. Piața liberă face ca țările să ia în considerare comerțul internațional ca o formă de stabilire a unor relații bune cu alte țări. Piața liberă poate fi, de asemenea, un venit al statului.
În al doilea rând, diferențele geografice. Diferitele condiții naturale ale unei țări înseamnă că și resursele disponibile variază. Dacă o țară este incapabilă să producă anumite bunuri, deoarece nu are resursele, inevitabil trebuie să facă comerț cu alte țări.
În al treilea rând, economisiți costuri de producție care nu pot fi realizate pe plan intern. Acest lucru se poate face atunci când o țară are materii prime, dar nu are tehnologia pentru a le gestiona. Deoarece costurile construirii unei instalații de prelucrare a materiilor prime nu sunt ieftine, ar fi mai ieftin să cooperăm sub forma comerțului internațional.
În cele din urmă, există o creștere a dezvoltării tehnologiei și informației. În acest fel, o țară poate afla ce bunuri au nevoie alte țări și ce bunuri au.
