Politica fiscală este o politică care este reglementată de guvern prin reducerea sau creșterea veniturilor sau cheltuielilor statului. Scopul politicii fiscale este de a influența nivelul venitului național și de a îmbunătăți starea economiei prin reglementarea impozitelor.
Există mai multe alte definiții ale politicii fiscale. Unii spun că această politică este o politică care ajustează cheltuielile și veniturile guvernamentale pentru a îmbunătăți condițiile economice. Pe de altă parte, există cei care definesc politica fiscală ca o politică utilizată de guvern pentru a direcționa economia unei țări într-o direcție mai bună.
Similar politicii monetare, politica fiscală are, de asemenea, propriile tipuri, roluri, instrumente și funcții. Să discutăm în acest articol.
(Citiți și: Politica monetară: tipuri, roluri și instrumente)
Tipuri de politici fiscale
Există mai multe tipuri de politici fiscale în conformitate cu echipa Adiwiyata.
- Managementul bugetului: este o formă de politică guvernamentală în cheltuieli, impozitare și împrumuturi pentru a crea o condiție economică stabilă și stabilă.
- Buget de finanțare funcțională: sub forma unei politici guvernamentale care vizează reglementarea cheltuielilor guvernamentale printr-o revizuire a impactului veniturilor directe și a eforturilor de creștere a oportunităților de angajare.
- Stabilizarea automată a bugetului: politici guvernamentale care vizează reglementarea cheltuielilor guvernamentale prin luarea în considerare a costurilor și beneficiilor diferitelor programe cu scopul economisirii.
- Deficitul bugetar: este o politică guvernamentală care reglementează sistemul bugetar astfel încât cheltuielile să fie mai mari decât veniturile.
- Buget echilibrat: veniturile de stat realizate sunt egale cu suma cheltuielilor sau cheltuielilor de stat realizate.
- Surplus de buget: guvernul nu cheltuie venituri pe cheltuieli, deci va crește economiile guvernamentale.
Rolul politicii fiscale
În lume, politica fiscală are mai multe roluri care trebuie îndeplinite.
1. Reducerea ratei inflației
Reducerea inflației a fost realizată prin amânarea sau anularea proiectelor guvernamentale în curs de reducere a circulației valutare.
2. Creșteți produsul intern brut
Acest lucru se realizează prin încurajarea producției publice de bunuri și servicii prin creșterea cheltuielilor sau creșterea transferurilor guvernamentale.
3. Reducerea ratei șomajului
Această sarcină este îndeplinită prin realizarea de proiecte de dezvoltare de stat, astfel încât guvernul să poată crea noi locuri de muncă pentru a reduce șomajul.
4. Creșteți veniturile comunității
Îmbunătățirea se poate face prin crearea de noi posturi vacante din dezvoltarea proiectelor și prin recrutarea de oameni ca lucrători.
5. Îmbunătățirea stabilității economice
Creșterea stabilității în mijlocul instabilității poate fi făcută pentru a reduce impactul fluctuațiilor ciclice internaționale.
6. Bunăstarea comunității
Creșterea bunăstării comunității se poate face prin reglementarea cheltuielilor fiscale, a cheltuielilor și gestionarea datoriilor, astfel încât comunitatea să fie mai prosperă.
Instrumente de politică fiscală
Pentru a-și atinge obiectivele, politica fiscală se realizează folosind diverse instrumente.
1. Buget echilibrat
Bugetul de cheltuieli echilibrat se referă la un buget care este ajustat la circumstanțe sau condiții economice. Acest lucru este conceput astfel încât, pe termen lung, bugetul să poată fi echilibrat. În caz de instabilitate economică, va fi utilizat bugetul deficitului, în timp ce bugetul excedentar va fi utilizat în perioade de inflație.
2. Stabilitate bugetară automată
Stabilitatea bugetară automată, și anume accentul pe cheltuielile guvernamentale, trebuie să fie utilă și să aibă costuri relative ale diverselor activități ale programului.
3. Gestionarea bugetului
Aceasta înseamnă că relația dintre cheltuielile guvernamentale și veniturile fiscale este utilizată direct pentru a reduce instabilitatea economică prin ajustarea bugetului.
4. Finanțarea funcțională
Această finanțare se referă la cheltuielile guvernamentale care sunt reglementate pentru a evita un impact direct asupra venitului național. Scopul său principal este creșterea oportunităților de angajare.
Funcția politicii fiscale
Funcția politicii fiscale este reglementată în Legea nr. 17 din 2003 articolul 3 paragraful 4 privind finanțele de stat, și anume funcția de autoritate, planificare, supraveghere, alocare, stabilizare și distribuție.
Funcția de autoritate atunci când bugetul de stat devine un ghid pentru găsirea veniturilor și cheltuielilor pentru anul în cauză.
Funcția de planificare se referă la momentul în care bugetul de stat devine baza managementului în planificarea bugetului pentru anul în cauză.
Funcția de supraveghere atunci când bugetul de stat devine un ghid pentru evaluarea faptului dacă activitățile administrației de stat sunt conforme cu prevederile stipulate.
Funcția de alocare, adică atunci când bugetul de stat este alocat în scopul reducerii ratei șomajului și a risipei de resurse, precum și a creșterii eficienței și eficacității economiei țării.
Funcția de stabilizare, și anume atunci când bugetul guvernului devine un instrument pentru menținerea și depunerea de eforturi pentru echilibrul fundamentelor economice.
Funcția de distribuție, adică atunci când politicile de stat fac politici bugetare echitabile și cu un sentiment de adecvare.
