Toată lumea trebuie să-și fi imaginat sau să aibă fantezii. Este bine, ca formă de motivație pentru a face acest lucru. În Limba Mondială, adesea spunem propoziții care urmăresc să presupună ceva care sa întâmplat sau se va întâmpla, precum și în limba engleză care se numește propoziție condiționată.
Propoziția condițională în sine este o afirmație logică în care există două părți, dintre care una este ipoteza sau propoziția problemă și propoziția de concluzie sau rezultatul dacă problema este îndeplinită sau nu.
Conjuncție (conjuncție)
Într-o propoziție condiționată, există două sau mai multe propoziții, în care o propoziție este legată de alta cu conjuncția „conjuncție”. Conjuncțiile pot fi scurtate la FANBOYS, și anume pentru, și, nici, dar, sau, încă, deci, dacă și dacă nu. Exemple de propoziții condiționale care utilizează această conjuncție includ:
Dacă sunt liber în această seară, îmi voi face temele (dacă sunt liber în seara asta, îmi voi face temele).
Voi ajunge la 10 dimineața, dacă nu există trafic (voi ajunge la 10 dimineața, dacă nu există o problemă de trafic).
Frază imperativă (linie de comandă)
O propoziție de comandă este o propoziție care are funcția de a da ordine cuiva, care se termină de obicei cu un semn de exclamare (!) Dar dacă se spune direct sau verbal, este de obicei cu o intonație mare. De exemplu, ieși afară! Deschide usa! (Ieși afară! Deschide ușa!)
(Citește și: Afișarea aprecierii sau complimentarea)
În plus, această propoziție de comandă poate folosi și cuvinte mai politicoase sau mai blânde. Exemple de utilizare inițială a propozițiilor: Vă rugăm să fiți tăcut, vă rugăm să nu fumați (vă rugăm să fiți tăcut, nu fumați) Exemplu de utilizare vă rog la sfârșitul propoziției, Pregătiți-vă prânzul, vă rog (pregătiți-vă prânzul).
Capital
Modal este un grup de cuvinte care servesc drept cuvinte auxiliare pentru a furniza informații suplimentare într-o propoziție. Acest modal este împărțit în două forme, și anume timpul prezent cu cuvintele auxiliare fiind pot, pot, vor, vor, trebuie, au nevoie, ar trebui să îndrăznească. În timp ce al doilea este timpul trecut cu forma ar putea, ar putea, ar fi și ar trebui.
Tipuri de propoziții condiționate (tipuri de propoziții condiționate)
Există 3 tipuri de propoziții condiționate și anume:
Tipul 1: Dacă + Prezent simplu, Subiect + va, pentru a vorbi despre starea reală se va întâmpla în viitor (pentru a vorbi despre condițiile reale care se vor întâmpla în viitor). Exemplu; dacă sunteți gata, putem începe testul (dacă sunteți gata, putem începe acest test).
Tipul 2: Dacă + Trecut simplu, Subiect + ar, pentru a vorbi despre o situație ireală sau imaginară în momentul vorbirii (pentru a vorbi despre o situație ireală sau imaginară în timp ce vorbești). Exemplu; dacă aș avea un milion de dolari, aș folosi banii pentru a cumpăra mașini de lux.
Dacă + Past Perfect, Subiectul + ar avea + Participiul trecut, pentru a vorbi despre situația trecută și rezultatele ei (pentru a vorbi despre situația trecută și rezultatele ei). Exemplu; dacă aș fi terminat liceul, aș fi obținut un loc de muncă mai bun (dacă aș fi terminat liceul, aș fi obținut un loc de muncă mai bun).
Tipare de propoziții condiționate (tipare de propoziții condiționate)
Există 5 modele de propoziții condiționate și anume:
„Clauza If” + un imperativ. Acest model pentru a comanda pe cineva dacă dorește să se întâmple o condiție.
„Clauza If” + un adevăr general. Să arăți un fapt se va întâmpla dacă vrei să se întâmple o afecțiune.
„Clauza If” + un memento. Acest model pentru a spune consecința dacă se întâmplă o condiție.
„Clauza If” + o sugestie. Acest model pentru a spune sfaturi sau ceva de făcut dacă doriți să se întâmple o afecțiune.
„Clauza If” pentru a arăta un vis. Să spui sau să arăți un vis se va întâmpla dacă vrei să se întâmple o afecțiune.
