Încă din copilărie, auzim adesea povești sau basme cu diferite animale ca personaje. Câteva exemple sunt povești despre iepure și crocodil, iepure și broască țestoasă, și despre furnici și lăcuste. Aceste povești sunt incluse în fabule.
Textul fabulei este o nuvelă care descrie natura umană și este asemănată cu un animal. Putem recunoaște fabulele după caracteristicile lor, și anume textele imaginare. În plus, aceste animale au personaje diferite. De obicei, fabulele sunt deschise cu cuvinte care indică evenimente din trecut. Poveștile de fabule au valori morale care pot fi folosite ca lecții pentru oameni.
Așadar, înainte de a începe să scriem propria noastră fabulă, aceasta ne ajută să înțelegem structura și regulile de limbaj din fabulă. Să vedem explicația!
Structura fabulei
Ca și alte texte, textul fabulei are propria sa structură. Fabula începe cu orientarea, duce la complicații, apoi trece la rezoluție și cod.
Orientarea este partea inițială a unei povești. În această secțiune, există o introducere a personajelor, setarea locului și setarea orei. Odată ce cititorul înțelege unde are loc povestea și cine este implicat, textul fabulei continuă apoi cu complicații. Complicațiile sunt conflicte sau probleme între un personaj și altul. De obicei, complicațiile apar din cauza personalității unui personaj.
După ce complicațiile au atins punctul culminant, accesați secțiunea de rezoluție. Problemele care apar în complicații sunt rezolvate aici. Textul fabulei este apoi închis cu un cod care explică schimbările care au avut loc personajelor și ce lecții putem învăța din poveste.
Caracteristicile limbajului fabulelor
Textul fabulei are reguli lingvistice care sunt frecvent utilizate. Deoarece fabulele se adresează în principal copiilor, alegerea cuvintelor nu este dificilă, iar propozițiile sunt scurte. Narațiunea este simplă și clară, facilitând înțelegerea acesteia.
În textul de fabulă, există multe adjective pentru a descrie personajele din poveste, atât în ceea ce privește fizicitatea, cât și personalitatea lor. În plus, textul fabulei folosește și adverbe de fundal pentru a explica unde a avut loc povestea sau incidentul. Verbele sunt folosite și pentru a descrie acțiunile întreprinse de personaje.
Deși textul fabulei este fictiv, cuvintele folosite sunt clasificate ca denotative, ceea ce înseamnă că sensul cuvântului este obiectiv și ce este. Acest lucru este legat de cititorii țintă ai fabulei, și anume copiii. În cele din urmă, textul fabulei folosește și propoziții directe, active.
După ce înțelegem structura și caracteristicile limbajului textului fabulei, să citim povestea fabulei de mai jos.
MARE CRUEL
Pe malul râului, era un crocodil care murea de foame. Au trecut trei zile când crocodilul nu a mâncat și stomacul lui se simte bubuit. Astăzi, el trebuia să pradă sau altfel putea muri de foame. Crocodilul a intrat imediat în râu și a înotat încet în căutare de pradă.
Nu după mult timp, Crocodile a văzut o rață care înota și ea în râu. Duck își dă seama că este urmărit de Crocodili. Rațele au înotat imediat pe malul râului. Văzând că prada era pe punctul de a fugi, Crocodilul a urmărit imediat și în cele din urmă Rața a fost prinsă.
„Geez Crocodile, te rog să nu mă pradă, carnea mea este puțin. De ce nu mănânci doar caprele din pădure ", a spus Bebek, plângând îngrozit.
„Bine, acum mă escortezi la ascunzătoarea caprei”, a poruncit Crocodile arătând colți foarte ascuțiți.
Nu departe de acolo, există un câmp verde în care caprele caută mâncare. Destul de sigur, erau multe capre care mâncau iarbă.
„Du-te acolo, vreau să mănânc capre”, a spus Crocodile. Rața fericită a fugit apoi la viteză maximă.
După ce a ascuns o vreme, Crocodile a obținut în cele din urmă un copil care era gata să fie mâncat. „Te rog, nu mă mânca, nu am multă carne, sunt încă tânăr, de ce nu mănânci doar elefantul care are mai multă carne, te pot duce acolo”, a sugerat capra.
- Bine, du-mă imediat acolo! Iedul de capră l-a dus pe Crocodile la marginea lacului larg. Acolo, există un vițel mare. Crocodilul a urmărit imediat și a mușcat piciorul vițelului. După cum sa dovedit, pielea elefantului era atât de groasă încât Crocodile nu a putut să o rănească.
Puiul de elefant a țipat după ajutorul mamei sale. Crocodilul a continuat să încerce să bată vițelul, dar fără rezultat. Auzind țipătul fiului său, un grup de elefanți au venit și au călcat pe Crocodile până când nu a mai putut respira. Crocodilul nu a putut să se lupte, deoarece elefantul mama era foarte mare, plus că era și slabă, deoarece nu mâncase. Crocodilul a rămas fără aburi și a murit.
Din exemplul textului de fabulă de mai sus, încercați să identificați structura și caracteristicile limbajului utilizat. Îl poți identifica?
