Pancasila este fundamentul statului, precum și ideologia națiunii mondiale. Pancasila însăși provine din limba sanscrită, și anume panca care înseamnă cinci și sila care înseamnă de bază. Pancasila ca bază a statului are evoluții din fiecare perioadă cu lideri diferiți. În manifestarea sa, Pancasila își are mereu suișurile și coborâșurile.
În acest articol, vom discuta din când în când despre aplicarea Pancasila în lume. Îl vom împărți în trei intervale de timp, și anume Vechea Ordine, Noua Ordine și Reforma.
Old Order (1945-1966)
În timpul Vechii Ordini, Lumea a suferit un proces de tranziție de la o societate colonizată la o societate independentă. La acea vreme, era căutarea aplicării formularului Pancasila.
Vechea ordine a avut loc în trei perioade diferite, și anume perioada 1945-1950, perioada 1950-1959 și perioada 1959-1966.
În 1945-1950, Lumea ca țară de tranziție de la o națiune colonizată la o națiune independentă a suferit un proces de adaptare pentru aplicarea ideologiei națiunii, și anume Pancasila. Unii oameni sunt de acord și unii simt obiecții.
(Citiți și: Înțelegerea poziției și funcției Pancasila)
Apoi, în 1950-1959, sistemul democratic a fost implementat cu succes prin alegerile din 1955 care au avut loc pentru alegerea membrilor constituanți. Cu toate acestea, membrii aleși nu au putut redacta constituția așa cum era de așteptat. Așadar, la 5 iulie 1959, președintele Soekarno a emis un Decret prezidențial din 1959 pentru dizolvarea Adunării Constituante și anularea UUDS din 1950 pentru a deveni Constituția din 1945.
În perioada 1959-1966, Soekarno, în calitate de președinte, a schimbat sistemul guvernamental într-un sistem de democrație ghidată. În plus, președintele a extins rolul armatei în elementul politic prin combinarea POLRI și TNI în ABRI (Angkatan Bersuangan Republik World).
Nouă comandă (1966-1998)
Noua Ordine a început cu Suharto ca președinte pentru a-l înlocui pe Soekarno la 22 februarie 1967. La începutul noului ordin, președintele Soeharto a trebuit să depășească haosul care a existat în lume, Suharto a făcut mai multe eforturi de recuperare, și anume:
- Plan de dezvoltare pe cinci ani (Replita).
- Alegeri.
- Dezvoltarea educației pentru punerea în aplicare a liniilor directoare pentru viața și experiența din Pancasila.
- Dezvoltare echitabilă.
În timpul conducerii guvernului, au apărut, de asemenea, mai multe probleme și au declanșat demonstrații care au avut loc în perioada 13-14 mai 1998, inclusiv:
- Creșterea KKN (corupție, coluziune și nepotism).
- Drept limitat de exprimare.
- Rolul dual (funcția duală) a ABRI.
În cele din urmă, la 21 mai 1998, Suharto a demisionat din funcția sa după ce a fost președinte timp de treizeci de ani. Astfel s-a încheiat era Noua Ordine.
Reformele (1998-prezent)
Era reformei a început odată cu schimbarea președintelui din Suharto în B.J. Habibie, care a fost inițial vicepreședinte. Această conducere a fost folosită pentru a reforma toate structurile guvernamentale anterioare. Pașii luați de Habibie au fost:
- A format cabinetul de reformă la 22 mai 1998.
- Îmbunătățirea sistemului economic prin creșterea cursului de schimb rupiei și reconstrucția economiei naționale.
- Reformarea sferei politice.
- Emisiunea Legii nr. 9 din 1998 privind libertatea de a exprima opinii în public.
- Rezolvarea problemelor cu funcție dublă ABRI.
- Reformarea câmpului juridic.
- Ținerea unei sesiuni speciale a MPR pentru a face noi decrete.
