Numărul de oxidare sau numărul de oxidare este ceva ce întâlnești de obicei atunci când studiezi chimia. Un atom va avea o sarcină pozitivă și negativă. Această determinare pozitivă și negativă provine din dorința unui atom de a deveni stabil prin procesul de transfer al electronilor, un atom poate fie să elimine, fie să primească un număr de electroni.
Pentru a determina dacă un atom este pozitiv, puteți vedea dacă a eliminat un număr de electroni sau nu. În ceea ce privește atomii negativi, puteți judeca dacă atomul a primit un număr de electroni de la alți atomi. Putem numi numărul sarcinilor pozitive și negative dintr-un atom ca stare de oxidare sau număr de oxidare.
Ce este Biloks
Biloks reprezintă numărul de oxidare pe care îl putem defini ca fiind numărul sarcinilor negative și pozitive dintr-un atom, care indică indirect numărul de electroni care au fost acceptați sau predați altor atomi . Unii atomi au o singură stare de oxidare, dar există unii atomi care au mai multe stări de oxidare. Dacă găsiți valoarea unui număr atomic într-o moleculă sau compus, atunci trebuie să cunoașteți mai întâi stările de oxidare atomică ale altor elemente care au proprietăți comune (standard).
Reguli în determinarea Biloks
Pentru a determina starea de oxidare a unui atom, există mai multe reguli pe care le puteți înțelege, dintre care unele sunt:
A. Numărul de oxidare a elementului liber (atom sau moleculă) este 0 (zero).
Exemplu: Ne, H2 , O 2 , Cl 2 , P 4 , C, Cu, Fe și Na.
b. Numărul de oxidare al ionilor monatomici și poliatomici este același cu sarcina lor ionică.
De exemplu: ionii monatomici Na +, Ca 2+ și Cl– au numere de oxidare +1, +2 și, respectiv, -1.
Exemplu: ionul poliatom NH4 +, ASA 4 2- și PO 4 3- are numerele de oxidare +1, -2 și, respectiv, -3.
c. Numărul de oxidare elementară din grupa IA este +1 și elementul din grupa IIA este +2, iar grupul IIIA este +3
Exemplu: De exemplu, numărul de oxidare al elementului Na (elementul grupului IA) din compusul NaCl, Na 2 ASA DE 4 și Na 2 O este +1. Numărul de oxidare al elementului Ca (element din grupa IIA) din compusul CaCl 2 , CaSO 4 , iar CaO este +2. Numărul de oxidare a Al (elemente din grupa IIIA) în compușii Al 2 O 3 este +3.
d. Numărul de oxidare al elementelor grupului VIA din compusul binar este -2 și elementul grupului VIIA din compusul binar este -1.
Exemplu: numărul de oxidare al elementului S (elementul grupului VIIA) din Na2 S și MgS sunt -2. În timp ce numărul de oxidare al elementelor Cl în NaCl, KCl, MgCl 2 și FeCl3 este -1.
e. Numărul de oxidare al elementului H în raport cu compușii metalici este +1, în cazul compușilor nemetalici -1.
Exemplu: numărul de oxidare al elementului H până la H2 O, HCI, H 2 S și NH3 este +1. Numărul de oxidare al elementului H din compușii hidruri este -1. De exemplu, numărul de oxidare al elementului H în NaH, CaH 2 și AlH3 este -1.
f. Numărul de oxidare a oxigenului (O) din compusul peroxid = -1. Numărul de oxidare O într-un compus fără peroxid = -2 .
Exemplu: numărul de oxidare al elementului O dintr-un compus peroxid, cum ar fi H2 O 2 și BaO 2 este -1.
Exemplu de probleme
Determinați numărul de oxidare atomică al elementului N din compusul de mai jos:
N 2 O 5
Răspuns:
Căsuțele vor fi marcate cu un X
Sarcina utilă N2O5 și anume (2 x caseta N) + (5 x O stare de oxidare)
0 = (2 x (x)) + (5 x (-2))
0 = 2x - 10
x = +5
Deci, numărul de oxidare atomică a N din compusul N2O5 care este +5.
Acum este definiția, regulile și, de asemenea, exemple de stări de oxidare sau numere. Există ceva care să te facă confuz? Dacă există, îl puteți scrie în coloana de comentarii. Și nu uitați să împărtășiți aceste cunoștințe mulțimii!
