Spre deosebire de știința exactă, cercetarea în domeniul social nu poate fi văzută dintr-un punct de vedere. Prin urmare, cercetarea socială trebuie să stabilească o paradigmă înainte ca aceasta să fie proiectată și realizată.
Potrivit lui Thomas Kuhn, paradigma cercetării este perspectiva, credința și acordul cercetătorilor cu privire la modul în care se înțelege și se studiază problema problemei. Egon G. Guba clasifică paradigma cercetării sociale în trei aspecte, și anume ontologia, epistemologia și metodologia.
Ontologie discutați ceea ce doriți să știți în cercetare. Epistemologie întrebând cum a ajuns să fie. Între timp, metodologie căutând o modalitate de a afla ceva.
Ce fac ei în cercetare? Ontologia și epistemologia ne ajută să determinăm modul în care privim problema cercetării și cum să obținem aceste cunoștințe sau date. Pe de altă parte, metodologia este o strategie pe care o vom folosi pentru a obține răspunsuri la probleme prin intermediul datelor de cercetare.
(Citește și: 4 tehnici de colectare a datelor în cercetarea socială)
Pe baza acestor trei clasificări, există cinci paradigme de cercetare, și anume pozitivismul, constructivismul, pragmatismul, subiectivismul și critica.
Pozitivism
Acest tip consideră că realitatea și adevărul unui fenomen sunt unice. Această realitate poate fi măsurată folosind instrumente valide și fiabile. Prin urmare, cercetarea pozitivistă folosește de obicei o abordare cantitativă.
Constructivismul
Spre deosebire de pozitivism, constructivismul consideră că nu există o singură realitate sau adevăr. Realitatea socială este interpretată de indivizi și grupuri, astfel încât rezultatele obținute vor varia. Cercetările constructiviste utilizează în general o abordare calitativă.
Pragmatism
Paradigma pragmatismului consideră că realitatea nu este fixată, deoarece este negociată, dezbătută și interpretată constant. Se poate spune că această paradigmă este o combinație a punctelor de vedere ale pozitivismului și constructivismului. De obicei, acest tip de cercetare utilizează o abordare combinată calitativă și cantitativă.
Subiectivism
Subiectivismul presupune că realitatea este ceea ce cercetătorii cred că este realitate. Prin urmare, punctele de vedere și interpretările cercetătorilor sunt considerate importante în cercetare. Paradigma subiectivismului este utilizată în general în analiza discursului, în metodele arheologice, genealogice și deconstructiviste.
Critic
Paradigma critică consideră că realitatea socială este un sistem care este construit și se află sub un grup de partide puternice. Tipurile de cercetare care adoptă această paradigmă includ analiza critică a discursului, critica ideologică și etnografia critică.
