Venitul național este suma medie a veniturilor primite de toate gospodăriile familiale (RTK) dintr-o țară. Venitul se calculează pe o perioadă sau un an. Nu numai cetățenii care lucrează, ci și numărul șomerilor.
Venitul național este, de asemenea, un indicator care măsoară nivelul de dezvoltare și dezvoltare a bunăstării unei țări. Direcția, obiectivele și structura economiei țării pot fi privite din venitul său național.
Calculul acestui număr este o modalitate de evaluare a economiei unei țări. Cu venitul național, guvernul poate evalua performanța resurselor sale umane și poate măsura productivitatea țării.
(Citește și: Venitul național conform experților)
Există trei moduri de a determina valoarea venitului național, și anume abordarea de producție, abordarea cheltuielilor și abordarea veniturilor.
Metoda de abordare a producției
Producția este o activitate care creează valoare adăugată (valoare adaugata). La calcularea venitului național utilizând abordarea producției, este necesar doar să se calculeze valoarea adăugată în fiecare sector de producție. Valoarea adăugată este adăugată din toate sectoarele într-o perioadă. Valoarea adăugată aici se referă la diferența dintre valoarea de producție (valoarea de ieșire) și valoarea costului intermediar (valoarea de intrare), și anume materialele implicate în procesul de producție, inclusiv materiile prime și materialele auxiliare.
Clasificarea industrială standard internațională (ISIC) clasifică economia mondială în trei sectoare, și anume sectorul primar (agricultură, creșterea animalelor, silvicultură, pescuit, minerit și cariere), sectorul secundar (producție, electricitate, apă și gaze) și terțiar sector (comerț, hotel, restaurant, transport de marfă, telecomunicații etc.).
Formula venitului care utilizează abordarea de producție este următoarea.
Y = (P1 x Q1) + (P2 x Q2) +…. (Pn x Qn)
Y = venit național
P1 = prețul mărfurilor la-
Q1 = tipul de bunuri către-
Pn = prețul celui de-al n-lea bun
Qn = al treilea tip de mărfuri
Metoda abordării veniturilor
Abordarea veniturilor adaugă veniturile din diferiți factori de producție care contribuie la procesul de producție. Toate veniturile primite de proprietarii factorilor de producție pe parcursul unei perioade se adaugă pentru a deveni venit național.
Factorii de producție includ munca, capitalul, terenurile și expertiza / antreprenoriatul. Fiecare factor de producție va genera venituri diferite. Exemple sunt lucrătorii care obțin un salariu / salarii, proprietarii de capital primesc dobânzi, proprietarii de terenuri primesc chirie, iar antreprenorii câștigă profit.
Formula pentru calcularea abordării veniturilor este următoarea.
Y = r + w + i + p
Y = venitul național
r = venituri din salarii, salarii etc.
w = venitul net din chirie
i = venituri din dobânzi
p = venituri din profitul companiei / afacerii individuale
Metoda abordării cheltuielilor
Metoda finală de calcul este abordarea cheltuielilor. Această abordare se realizează prin adăugarea tuturor cheltuielilor din diferite sectoare ale economiei, inclusiv gospodăriile, guvernul, companiile, comunităților străine într-o anumită perioadă de timp.
(Citiți și: Venitul național, formule pentru calcularea PIB, PNB și altele)
Tipurile de cheltuieli ale fiecărui actor economic variază, cum ar fi cheltuielile de consum, cheltuielile de investiții, cheltuielile guvernamentale și cheltuielile de export și import. De acolo, obținem următoarea formulă de abordare a cheltuielilor.
Y = C + I + G + (X-M)
Y = venitul național
C = consumul casnic
I = investiție
G = cheltuieli guvernamentale
X = export
M = import
