Ați auzit vreodată de termenul de dezvoltare și creștere economică? Poate că unii dintre noi cred că cele două sunt similare. Cu toate acestea, dezvoltarea economică și creșterea sunt de fapt foarte diferite. Dezvoltarea economică este un proces continuu de creștere a produsului intern brut (PIB) al unei țări și a venitului pe cap de locuitor al populației sale pe termen lung. Între timp, creșterea economică este o creștere a PIB-ului unei țări fără a acorda atenție schimbărilor din alte structuri economice, creșterii populației și se concentrează doar pe număr, nu pe aspectele care sunt afectate. Creșterea economică este cantitativă. Și pe parcurs, teoria creșterii economice este împărțită în două, și anume teoria istorică și teoria clasică.
Teoria istorică
Mai multe figuri care și-au exprimat opiniile cu privire la teoria istorică au fost Frederich, Karl Bucher, Werner Sombart și Walt Whiteman Rostow. Teoria istorică se concentrează pe procesul de dezvoltare economică comunitară începând de la etapa preistorică până la etapa industrială, societatea mondială și societățile cu consum ridicat.
Frederich afirmă că creșterea economică a unei țări se bazează pe tehnici de producție și mijloacele de trai ale populației sale. Potrivit acestuia, creșterea economică umană este împărțită în patru, și anume perioada de vânătoare și rătăcire, perioada de creștere și cultivare, perioada de cultivare și meșteșuguri, precum și perioada de meșteșug, industrie și comerț.
Între timp, Karl Bucher definește creșterea economică pe baza relației dintre producători și consumatori. Teoria creșterii economice pe care a prezentat-o este împărțită în gospodării închise, gospodăriile orașelor, gospodăriile naționale și gospodăriile mondiale.
(Citește și: 3 abordări în calcularea venitului național)
În timpul RT-urilor închise, oamenii produceau bunuri numai pentru propriile nevoi. Rata de creștere i-a încurajat doar să tranzacționeze în era RT Kota. În etapa RT Bangsa, anumite bunuri nu pot fi produse independent de anumite orașe. În cele din urmă, a existat comerț interurban. În cele din urmă, în etapa RT World, tehnologia a permis oamenilor să facă comerț între țări.
Werner Sombart are propria sa teorie a creșterii economice. El împarte creșterea economică în patru, și anume pre-capitalismul (Vorkapitalismus), capitalism mediu (Furh Capitalismus), mare capitalism (Hoch Capitalismus) și capitalismul târziu (Spot Capitalism).
În era precapitalistă, oamenii nu erau familiarizați cu capitalismul, deoarece încă lucrau pentru a-și satisface propriile nevoi. Abia în stadiul capitalist mijlociu încep să cunoască banii și să acumuleze bogăție. Intrând în marea etapă capitalistă, apar capitaliștii sau proprietarii de capital și oamenii sunt îndreptați să obțină profitul maxim. În etapa finală, și anume capitaliștii finali, decalajul dintre capitaliști și muncitori dă naștere socialiștilor pentru a produce prosperitate reciprocă.
Ultima este teoria propusă de Walt Whiteman Rostow. El împarte creșterea economică în cinci etape, și anume societatea tradițională, o condiție prealabilă pentru decolare (precondiție a decolării), decolare (decolare), economia este matură (maturitatea economică) și stadiul consumului de masă la nivel înalt (consum mare de masă).
Comunitățile tradiționale își trăiesc în mod tradițional viața respectând obiceiurile. Producția este încă limitată. Cu condiția prealabilă pentru decolare, oamenii au început să-și dea seama că trebuie să facă schimbări și au început să fie deschiși la noi inovații. Doar în etapa de decolare va avea loc creșterea economică.
Într-o economie matură, oamenii au fost capabili să utilizeze tehnologia mai selectiv și eficient, astfel încât utilizarea factorilor de producție să poată fi realizată mai eficient. În etapa finală, și anume etapa consumului de masă la nivel înalt, societatea a ajuns la prosperitate.
Teoria clasică
Adam smith, una dintre figurile teoriei clasice, a afirmat că economia va atinge punctul maxim cu un sistem liberal care implică două elemente, și anume creșterea populației și creșterea producției.
În afară de Adam Smith, există David Ricardo care a criticat opinia lui Adam Smith și a susținut că o creștere a populației ar duce la o abundență de muncă, astfel încât salariile să scadă.
Teoria clasică s-a dezvoltat apoi în teoria neoclasică, care a fost dezvoltată de trei figuri. Primul personaj este Robert Solow care afirmă că creșterea economică poate crește dacă există o creștere a producției care poate fi realizată dacă capitalul și munca sunt combinate.
Următorul este Keynesian sau Harrod Donar. El susține că formarea de capital este un factor determinant pentru creșterea economică, deoarece determină economia să poată asigura o producție mai mare.
Joseph Schumpeter a susținut că creșterea economică a fost cauzată de inovații în aplicarea cunoștințelor și a tehnologiei în lumea afacerilor.
