Înțelegeți conceptul gândirii diacronice

Conceptul gândirii diacronice poate părea încă străin pentru unii dintre noi. În această discuție, vom afla mai multe despre aceasta. Cum va fi?

Conceptul de gândire diacronică este de obicei folosit pentru a înțelege istoria. Iată-l, să presupunem că vorbim despre Războiul Diponegoro. Pentru cei care nu înțeleg, există întrebări precum dacă acest război este o epocă cu războiul Padri; dacă acest război a avut loc în același an cu războiul Java; sau dacă personajele din acest război se cunosc, poate apărea ca o formă de curiozitate. Această întrebare în sine nu poate fi înțeleasă decât atunci când se studiază istoria folosind conceptul de gândire. De ce? Pentru că înțelegerea istoriei ca o succesiune de evenimente nu este suficientă. Un eveniment istoric poate fi studiat complet dacă îl înțelegem ca un proces care are loc într-o anumită perioadă de timp.

Cu o astfel de înțelegere, ne va fi ușor să știm dacă un eveniment istoric este legat de o serie de alte evenimente. Acest lucru se datorează faptului că orice eveniment istoric este determinat de evenimentele sau revoltele sociale care au precedat-o. Acest mod de a studia istoria ca proces de timp se numește conceptul de gândire diacronică.

Diacronic în sine este derivat etimologic din latină, și anume „dia” care înseamnă prin sau dincolo și „chronicus” care înseamnă timp. Deci, gândirea diacronică din istorie poate fi definită ca analizând sau urmărind un eveniment de la început până la sfârșit.

Cu acest concept de gândire, istoria poate fi înțeleasă ca o serie de serii sau evenimente interconectate. Unde, istoria nu este doar o succesiune de evenimente, ci o serie de evenimente care afectează și sunt influențate.

(Citiți și: Înțelegerea elementelor de limbaj text ale răspunsului critic)

Funcția conceptului de gândire diacronică în sine este de a înțelege evenimentele istorice ca o dezvoltare a procesului de învățare. Experiențele din trecut devin lecții pentru a fi mai buni în viitor.

Caracteristicile conceptului de gândire diacronică includ: vizualizarea societății ca pe ceva care este în continuă mișcare sau dinamic și are o relație cauzală sau cauzală. Unde, există acțiune, există reacție, există evoluție, există și revoluție, există victorie, va exista colaps.

În al doilea rând, studierea vieții sociale într-o dimensiune temporală, iar a treia este descrierea procesului de transformare care continuă din când în când într-o manieră durabilă.

De exemplu, conceptul gândirii diacronice despre condițiile de după al doilea război mondial, în care comunismul a apărut ca o forță respectată timp de aproape o jumătate de secol. Lumea a fost lovită de un război rece care a afectat frământările politice din multe țări. Cu toate acestea, în doar doi ani (1989-1991), lumea a asistat la dizolvarea țărilor comuniste din Europa de Est, care a marcat sfârșitul războiului rece și prăbușirea comunismului.

Postări recente